Acest loc este ca armata: etica rechinilor prevalează-îi este pe răniți. Într -o societate închisă în care toată lumea este vinovată, singura crimă este prinsă. Într -o lume a hoților, singurul păcat final este prostia.
(This place is like the Army: the shark ethic prevails--eat the wounded. In a closed society where everybody's guilty, the only crime is getting caught. In a world of thieves, the only final sin is stupidity.)
În „frica și deznădejdirea în Las Vegas”, Hunter S. Thompson prezintă o viziune cină și cinică a societății, asemănându -l cu o armată în care supraviețuirea depinde adesea de nemilos. El subliniază că, într -un mediu tăiat, cei slabi și vulnerabili sunt pradați, iar cei care sunt prinși în infracțiunile lor se confruntă cu cea mai grea judecată. Această perspectivă accentuată reflectă o credință care stă la baza faptului că într -o astfel de societate competitivă, eșecurile morale sunt trecute cu vederea, cu excepția cazului în care unul este expus.
Thompson explorează în continuare teme de trădare și viclenie, ceea ce sugerează că într -o lume plină de înșelăciune, cea mai proastă infracțiune pe care o poate comite este să fii prost. Este un comentariu despre natura vinovăției și a responsabilității într -o cultură care răsplătește viclenia și pedepsește naivitatea. Prin această lentilă, el critică o societate în care autoconservarea trântește considerente etice, reflectând un instinct de supraviețuire care nu ia în considerare bunăstarea altora.