În „Fiicele prințesei Sultana”, Jean Sasson ilustrează modul în care restricțiile societale pot determina oamenii să caute căi neconvenționale. Citatul subliniază că atunci când comportamentele și practicile standard sunt interzise, oamenii pot apela la acțiuni anormale sau deviante ca formă de rebeliune sau necesitate. Aceasta reflectă o nevoie psihologică mai profundă de libertate și exprimare, care este înăbușită de norme opresive.
Narațiunea se concentrează pe viețile femeilor într-un mediu restrâns, arătându-și luptele și rezistența. Situația dificilă a Sultanei și a fiicelor ei dezvăluie modul în care aceștia navighează în complexitatea existenței lor în timp ce se confruntă cu consecințele trăirii sub astfel de interdicții. Poveștile lor subliniază importanța agenției personale în depășirea constrângerilor societale.