Când soarele apune ca focul, mă voi gândi la tine, când luna își va arunca lumina, îmi voi aminti și eu, dacă o ploaie blândă cade, voi sta în acest loc, amintindu-mi ultima dată, ți-am văzut chipul bun. Norocul merge cu tine, până la capătul călătoriei tale, lasă apele să curgă liniştite, pentru tine, dragul meu prieten.
(When the sun sets like fire, I will think of you, when the moon casts its light, I'll remember, too, if a soft rain falls gently, I'll stand in this place, recalling the last time, I saw your kind face. Good fortune go with you, to your journey's end, let the waters run calmly, for you, my dear friend.)
Citatul reflectă un sentiment profund de nostalgie și amintire plăcută. Evocă imagini vii, ilustrând modul în care elemente naturale, cum ar fi apusul, lumina lunii și ploaia, declanșează amintirile unui prieten drag. Frumusețea naturii servește ca reamintire a momentelor împărtășite și a căldurii pe care acest prieten o aduce în viața vorbitorului.
În plus, transmite o dorință sinceră pentru călătoria prietenului care urmează. Vorbitorul speră la pace și noroc pentru prietenul lor, indicând o legătură puternică și o grijă. Limbajul poetic sporește profunzimea emoțională, ilustrând legătura dintre natură și memorie, precum și dragostea care există în prietenie.
