De ce în romane cu un mesaj, răufăcătorii sunt atât de reduși încât este ca și cum ar veni la noi cu un semn pe frunte spunând: Atenție, sunt un monstru? Nu este statul Coran că Satana este un seducător, un temperatură cu un zâmbet insidios?
(Why is it that in novels with a message, the villains are so reduced that it is as if they come to us with a sign on their forehead saying: Beware, I am a monster? Doesn't the Koran state that Satan is a seducer, a tempter with an insidious smile?)
În romanele care poartă o lecție morală, antagoniștii apar adesea excesiv de simpliste, aproape caricaturist. Sunt înfățișați atât de clar ca răufăcători, încât se simte de parcă poartă o etichetă care anunță intenția lor rău intenționată. Această reducere a complexității subminează aspectele mai întunecate și mai nuanțate ale naturii umane, ceea ce duce la lipsa de profunzime în explorarea răului.
Azar Nafisi reflectă asupra portretizării răului în literatură, făcând referire la reprezentarea Coranului lui Satana ca o figură fermecătoare, înșelătoare, mai degrabă decât un monstru simplu. Această perspectivă sugerează că adevărata malevolă este adesea ascunsă în spatele unei fațade, obligându -ne să ne confruntăm cu natura mai subtilă, mai insidioasă a infracțiunilor, mai degrabă decât să ne bazăm pe caracterizări simpliste.