Tinerii merg la război. Uneori pentru că trebuie, alteori pentru că vor. Întotdeauna, ei simt că ar trebui să fie. Acest lucru provine din poveștile triste și stratificate ale vieții, care de -a lungul secolelor au văzut curaj confundat cu ridicarea brațelor și lașitatea confuză cu așezarea lor.
(Young men go to war. Sometimes because they have to, sometimes because they want to. Always, they feel they are supposed to. This comes from the sad, layered stories of life, which over the centuries have seen courage confused with picking up arms, and cowardice confused with laying them down.)
Citatul evidențiază motivațiile complexe din spatele motivului pentru care tinerii merg la război. Unii pot face acest lucru din obligație, în timp ce alții aleg această cale de bună voie, adesea modelată de așteptările societății care etichetează vitejia ca fiind angajându -se în luptă și rușine în retragerea din ea. Ea reflectă o tradiție de lungă durată în care actele de violență sunt percepute ca fiind onorabile, în timp ce dorința de pace este interpretată greșit ca slăbiciune.
Această perspectivă dezvăluie modul în care valorile societății pot denatura alegerile individuale, presând bărbații tineri să se conformeze credinței că Valor se află în război. Astfel de narațiuni subliniază consecințele tragice ale confruntării sacrificiului în război cu adevăratul curaj, ridicând întrebări despre sensul onoarei și costul adevărat al conflictului de -a lungul istoriei.