Un mare roman îți intensifică simțurile și sensibilitatea la complexitățile vieții și ale indivizilor și te împiedică de dreptatea de sine care vede moralitatea în formule fixe despre bine și rău.
(A great novel heightens your senses and sensitivity to the complexities of life and of individuals, and prevents you from the self-righteousness that sees morality in fixed formulas about good and evil.)
În „Reading Lolita în Teheran: o memorie în cărți”, Azar Nafisi reflectă asupra puterii literaturii, în special modul în care un mare roman poate aprofunda înțelegerea complexităților vieții. Ea subliniază că astfel de lucrări ne implică simțurile și ne îmbunătățesc sensibilitatea atât față de complicațiile experienței umane, cât și pentru calitățile unice ale indivizilor. Această implicare favorizează o perspectivă mai nuanțată, îndepărtându -ne de viziunile simpliste ale moralității care clasifică acțiunile drept pur bune sau rele.
Perspectivele lui Nafisi sugerează că literatura servește ca instrument vital pentru creșterea personală și o sursă de empatie. Prin scufundarea noastră în romane, învățăm să apreciem puncte de vedere diverse și nuanțele de gri în dilemele morale. Această recunoaștere ne încurajează să rezistăm gândirii absolutiste și promovează o viziune asupra lumii mai plină de compasiune, în care înțelegerea și sensibilitatea au prioritate asupra unor judecăți morale rigide.