După revoluție, aproape toate activitățile asociate cu a fi ieșit în filme care vizite public, ascultarea muzicii, împărtășirea băuturilor sau o masă cu prietenii schimbați în casele private. A fost revigorant să ieși din când în când, chiar și la un astfel de eveniment deznădăjduit.
(After the revolution, almost all the activities one associated with being out in public-seeing movies, listening to music, sharing drinks or a meal with friends-shifted to private homes. It was refreshing to go out once in a while, even to such a desultory event.)
În memoria ei „Reading Lolita în Teheran”, Azar Nafisi reflectă modul în care revoluția a transformat viața publică în Iran. Activitățile care odată încurajate interacțiunea socială, cum ar fi să mergi la filme sau să ia masa, au fost în mare parte restricționate. Drept urmare, oamenii au început să se retragă în casele lor private pentru a participa la experiențe sociale care au făcut parte odată din cultura publică.
Pentru Nafisi, aventura la orice eveniment public a devenit o experiență rară și revigorantă. Nostalgia pentru viața socială vibrantă care a existat înainte de Revoluție subliniază dorința de conectare și bucuria experiențelor împărtășite, subliniind impactul schimbărilor societății asupra libertăților personale și a activităților comunale.