În toată America, oamenii scoteau acreditări din buzunare și îi lipiseau sub nasul altcuiva pentru a demonstra că au fost undeva sau au făcut ceva. Și m -am gândit că într -o zi toată lumea din America va sări brusc și vor spune: „Nu iau niciun rahat!” Și începe să împingi și să blestemezi și să -l închinezi pe bărbatul de lângă el.
(All over America, people were pulling credentials out of their pockets and sticking them under someone else's nose to prove they had been somewhere or done something. And I thought someday everyone in America will suddenly jump up and say, 'I don't take any shit!' and start pushing and cursing and clawing at the man next to him.)
În America, există un sentiment de urgență în rândul indivizilor pentru a -și arăta experiențele și a -și valida identitățile prin acreditări. Actul de a afișa dovada că a fost undeva sau a realizat ceva pare răspândit, reflectând o cultură profund investită în recunoaștere și statut. Această urmărire a validării duce la momente de concurență în rândul persoanelor care se confruntă pentru recunoaștere.
Cu toate acestea, frustrarea care stă la baza acestui scenariu sugerează o potențială erupție a nemulțumirilor. Gândul că oamenii s -ar putea revolta în cele din urmă împotriva presiunii societății și căutărea neobosită a aprobării este tulburătoare. Imaginile indivizilor care se ridică, resping subzistența și se confruntă reciproc surprinde un moment volatil în care auto-afirmarea se confruntă cu așteptările societății.