În „The Unstorable Lightness of Scones” de Alexander McCall Smith, un personaj reflectă asupra prudenței excesive a societății cu privire la risc. Această mentalitate a evoluat până la punctul în care indivizii pot ezita să -i ajute pe ceilalți, chiar și în situații urgente, din cauza fricii de potențiale repercusiuni sau pasive. Această preocupare pentru siguranță suprapune compasiunea umană de bază și disponibilitatea de a se ajuta unii pe alții în perioadele de nevoie.
Realizarea personajului subliniază o critică a normelor sociale moderne, sugerând pierderea responsabilității personale și a sprijinului comunitar. Aceasta sugerează că frica perversă de risc a dus la o paralizie socială care împiedică acte simple de bunătate. Acest comentariu invită cititorii să se gândească la echilibrul dintre siguranță și dorința umană înnăscută de a ajuta semenii, ilustrând modul în care prudența excesivă poate împiedica conexiuni și acțiuni autentice.