Pe măsură ce o cultură trece de la oralitate la scris la imprimare la televizor, ideile sale de adevăr se mișcă cu ea.
(As a culture moves from orality to writing to printing to televising, its ideas of truth move with it.)
Neil Postman, în cartea sa „Amuzându -ne până la moarte: discursul public în epoca afacerii show -urilor”, explorează evoluția comunicării și impactul acesteia asupra concepției societății despre adevăr. El susține că, pe măsură ce culturile trec prin diferite forme de comunicare - de la tradiții orale la scris, și apoi la tipărire și televiziune - există o schimbare corespunzătoare a modului în care oamenii înțeleg și percep adevărul. Fiecare mediu modifică modul în care informațiile sunt procesate și partajate, influențând discursul public.
Această transformare evidențiază faptul că mediul prin care sunt transmise ideile joacă un rol crucial în modelarea perspectivelor societății. Postman avertizează că televiziunea, ca mediu dominant, prioritizează divertismentul asupra discursului substanțial, ceea ce duce la o banalizare a discuțiilor importante. În consecință, modul în care adevărul este definit și comunicat evoluează alături de aceste schimbări culturale, afectând totul, de la politică la opinia publică.