Modul de cunoaștere al televiziunii este fără compromisuri ostile modului de cunoaștere a tipografiei; că conversațiile televiziunii promovează incoerența și banalitatea; că expresia „televiziune serioasă” este o contradicție în termeni; Și că televiziunea vorbește într-o singură voce persistentă-vocea divertismentului
(television's way of knowing is uncompromisingly hostile to typography's way of knowing; that television's conversations promote incoherence and triviality; that the phrase "serious television" is a contradiction in terms; and that television speaks in only one persistent voice-the voice of entertainment)
În „Amuzându -ne până la moarte”, Neil Postman susține că televiziunea modifică fundamental modul în care dobândim cunoștințe și înțelegem lumea. El sugerează că natura televiziunii este, în mod inerent, antagonistă pentru complexitățile limbajului scris, care favorizează gândirea critică și profunzimea. În schimb, televiziunea promovează superficialitatea și banalizează discursul serios, ceea ce duce la o cultură care prioritizează divertismentul mai presus de toate.
Postman susține că ideea de „televiziune serioasă” este un oximoron, deoarece mediul se concentrează doar pe valoarea divertismentului. În acest mediu, conversațiile aprofundate devin incoerente și distrase, subminând calitatea discursului public. În general, critica sa evidențiază efectele dăunătoare ale televiziunii asupra capacității societății de a se angaja cu probleme importante și semnificativ.