Ca abordare pedagogică, studiile privind dizabilitățile oferă modalități de legitimare a vieții celor care ocupă întruchipări periferice, oferind moduri alternative perspicace de a fi nenormativ în lume. Aceste două abordări centrate pe dizabilități se încadrează în ceea ce numim cripistemologii curriculare. CÂNTEC
(As a pedagogical approach, disability studies provides ways of legitimating the lives of those occupying peripheral embodiments as offering insightful alternative modes of nonnormative being-in-the-world. These two disability-centered approaches dovetail into what we call curricular cripistemologies. SONG)
Studiile privind dizabilitățile oferă un cadru educațional care validează experiențele indivizilor cu corpuri nenormative, poziționându-i ca surse de perspective alternative asupra existenței. Această abordare provoacă opiniile convenționale despre abilități și evidențiază valoarea experiențelor trăite diverse. Prin recunoașterea acestor concretizări unice, studiile privind dizabilitățile contribuie la o înțelegere mai profundă a diferențelor umane.
Două abordări centrale în acest domeniu converg pentru a crea ceea ce se numește cripistemologii curriculare. Acest concept reiese din cartea lui David T. Mitchell, „The Biopolitics of Disability”, care explorează intersecția dintre dizabilitate, neoliberalism și normele societale. Prin această lentilă, studiul dizabilității devine un mijloc de a examina structurile sociale mai largi și impactul acestora asupra comunităților marginalizate.