În acel moment, ea purtase eșarfa ca un testament al credinței ei. Decizia ei a fost un act voluntar. Când Revoluția a forțat eșarfa asupra altora, acțiunea ei a devenit lipsită de sens.
(At that time, she had worn the scarf as a testament to her faith. Her decision was a voluntary act. When the revolution forced the scarf on others, her action became meaningless.)
Pasajul se reflectă asupra transformării alegerii unei femei de a purta o eșarfă ca simbol al credinței sale. Inițial, acest act a fost o expresie personală și voluntară a credințelor sale, reprezentând angajamentul ei față de valorile și identitatea ei. A fost o alegere făcută din convingere și libertate.
Cu toate acestea, odată cu debutul revoluției, eșarfa, cândva o alegere semnificativă, a devenit obligatorie pentru mulți, eliminându -și semnificația personală. Această schimbare evidențiază modul în care schimbările politice pot transforma expresiile personale în simboluri ale opresiunii, ceea ce face ca intenția inițială să fie în spatele unor astfel de acte fără sens.