În „O viziune îndepărtată a tuturor” lui Alexander McCall Smith, personajul Jamie reflectă asupra naturii durabile a râsului. El sugerează că râsul are o calitate durabilă, ceea ce implică faptul că bucuria pe care o aduce niciodată nu se estompează cu adevărat. Această credință este legată de noțiunea de comunicare și conexiune, deoarece face aluzie la inovațiile lui Marconi în transmiterea sunetului pe distanțe.
Perspectiva lui Jamie evidențiază importanța momentelor împărtășite de fericire în viața noastră. Râsul poate crea amintiri și legături de durată în rândul indivizilor, acționând ca un pod care menține aceste conexiuni vibrante în timp. În general, afirmația subliniază optimismul cu privire la longevitatea bucuriei și a conexiunii umane.