Citatul evidențiază inteligența câinilor, subliniind capacitatea lor de a citi și de a răspunde la semnalele umane, în special folosind exemplul de oaie care pot urma comenzile mâinilor. Acest lucru ilustrează faptul că câinii au o înțelegere intensă a indicii de comunicare, arătându -și inteligența și antrenabilitatea.
Cu toate acestea, vorbitorul recunoaște că nu toți câinii sunt la fel de inteligenți, recunoscând că unii ar putea lipsi de deștepți. Această ambivalență adaugă o notă de umor, ceea ce sugerează că, în timp ce câinii sunt în general perceptivi, există excepții care pot fi percepute amuzant ca „cu adevărat proști”.