Empatia stă în centrul, ca atâtea alte romane grozave-cel mai mare păcat este să fii orb de problemele și durerile altora. A nu le vedea înseamnă a nega existența lor.
(Empathy lies at the heart of , like so many other great novels--the biggest sin is to be blind to others' problems and pains. Not seeing them means denying their existence.)
În memoria ei, „Citind Lolita în Teheran”, Azar Nafisi subliniază importanța empatiei în înțelegerea experienței umane. Ea sugerează că adevărata legătură cu ceilalți necesită recunoașterea și răspunsul la luptele lor. Eșecul de a recunoaște durerea altora nu numai că izolează indivizii unul de celălalt, ci și neglijează narațiunea umană împărtășită care îi leagă.
Reflecția lui Nafisi asupra empatiei evidențiază faptul că relațiile profunde și interacțiunile semnificative se bazează pe conștientizarea provocărilor cu care se confruntă alții. Pericolul orbirii față de aceste probleme este înfățișat ca un eșec moral semnificativ, ceea ce sugerează că depășirea unei astfel de ignoranțe este esențială pentru o societate plină de compasiune. Prin literatură, ea pledează pentru o sensibilitate sporită față de complexitățile emoțiilor și experiențelor umane.