Chiar și un câmp de luptă poate fi pașnic, poate fi un loc în care să crească flori, pentru copii să se joace; Amintirile, tristețea, sunt în noi, nu fac parte din lumea despre noi.
(Even a battlefield can be peaceful, can be a place for flowers to grow, for children to play; the memories, the sadness, are within us, not part of the world about us.)
Citatul evidențiază contrastul dintre realitatea fizică a unui câmp de luptă și greutatea emoțională pe care o poartă. Acesta sugerează că chiar și în locuri marcate de conflict și durere, frumusețea și inocența mai pot exista. Prezența florilor și a copiilor care se joacă simbolizează speranța și reînnoirea, ceea ce indică faptul că viața poate prospera în ciuda traumelor din trecut.
Mai mult, noțiunea de amintiri și tristețe fiind internă subliniază ideea că percepțiile noastre ne modelează experiențele. În timp ce lumea din jurul nostru poate fi plină de amintiri de greutăți, peisajele noastre interioare sunt cele care ne definesc sentimentele. Această perspectivă încurajează rezistența și posibilitatea de a găsi pace în mijlocul agitației.