Uită -te la norii aceia, a spus Jamie, privind spre cer. Uită -te la ei. Da, a spus Isabel. Sunt foarte frumoși, nu -i așa? Norii sunt foarte frumoși și, totuși, de multe ori nu reușim să le apreciem corect. Ar trebui să facem asta. Ar trebui să ne uităm la ei și să ne gândim la cât de norocoși suntem să le avem. Uită -te la forma norilor, a spus ea. Ce vezi în norii aceia frumoși, Jamie? Te văd, a spus el.
(Look at those clouds, said Jamie, gazing up at the sky. Look at them. Yes, said Isabel. They're very beautiful, aren't they? Clouds are very beautiful and yet so often we fail to appreciate them properly. We should do that. We should look at them and think about how lucky we are to have them. Look at the shape of the clouds, she said. What do you see in those beautiful clouds, Jamie?I see you, he said.)
În conversația dintre Jamie și Isabel, aceștia împărtășesc un moment de reflecție în timp ce observă norii. Isabel evidențiază frumusețea norilor, ceea ce îi determină să ia în considerare cât de des oamenii trec cu vederea aspecte atât de simple, dar magnifice ale naturii. Îl încurajează pe Jamie să aprecieze formele și formele norilor, recunoscând semnificația de a lua un moment pentru a -și observa cu adevărat împrejurimile.
În timp ce Jamie răspunde că îl vede pe Isabel în nori, dezvăluie o legătură mai profundă între ei. Acest moment ilustrează modul în care natura poate evoca sentimentele și încurajează relațiile, permițându -le să exprime admirația și recunoștința atât pentru nori, cât și pentru celălalt. Prin acest schimb, Alexander McCall Smith subliniază importanța aprecierii minunilor mici ale vieții și a obligațiunilor pe care le împărtășim cu cei din jurul nostru.