Fiecare mare lucrare de artă, aș declara pompos, este o sărbătoare, un act de insubordinare împotriva trădărilor, ororilor și infidelităților vieții.
(Every great work of art, I would declare pompously, is a celebration, an act of insubordination against the betrayals, horrors and infidelities of life.)
Azar Nafisi, în memoria ei „Citind Lolita în Teheran”, reflectă asupra naturii profunde a artei, ceea ce sugerează că fiecare piesă semnificativă servește ca o sărbătoare și o rebeliune împotriva numeroaselor provocări și nedreptăți ale vieții. Prin această lentilă, operele de artă devin forme de rezistență, oferind mângâiere și forță în fața trădării și a suferinței.
Această perspectivă subliniază puterea transformatoare a literaturii și artei. În circumstanțe provocatoare și opresive, astfel de creații permit indivizilor să -și afirme umanitatea și să se confrunte cu realitățile dure pe care le suportă, transformând durerea personală și colectivă într -o platformă de exprimare și speranță.