Adio tuturor rudelor și prietenilor în Hristos; adio cunoștințe și toate bucuriile pământești; adio citire și predicare, rugăciune și credință, rătăciri, reproșuri și suferințe.
(Farewell all relations and friends in Christ; farewell acquaintances and all earthly enjoyments; farewell reading and preaching, praying and believing, wanderings, reproaches, and sufferings.)
Acest adio solemn reflectă o detașare profundă de atașamentele lumești și chiar de activitățile spirituale, subliniind natura trecătoare a activităților pământești și spirituale. Evidențiază predarea supremă în fața voinței divine, eventual în contextul martiriului sau al unui act final de devotament. O astfel de poziție subliniază profunzimea credinței și dorința de a părăsi totul de dragul loialității spirituale, punând mântuirea veșnică mai presus de legăturile și mângâierile lumești.