A existat un locotenent Procházka care nu a certat prea mult. El a numit doar ordonanța sa: „Vaca mea grațioasă”. Ordonanța sa, un astfel de hibman, nu l -a auzit niciodată un alt necorespunzător. Acest Hibman a fost atât de folosit atât de mult pentru tratament, încât atunci când s -a mutat la viața civilă, și -a tratat și tatăl, mama și surorile pentru „vaca mea grațioasă” și a spus, de asemenea, că miresei sale, care s -a despărțit de el și a pus -o în instanță pentru infracțiuni morale {...}
(There was a Lieutenant Procházka that didn't scold much. He only called his ordinance: "My graceful cow." His ordinance, such a Hibman, never heard him another improper. This hibman was so used so much to treatment that when he moved to civil life, he also treated his father, mother and sisters for "my graceful cow", and also said that to his bride, who separated from him and put it on Court for moral offenses {...})
În povestea „Bunul soldat Švejk” de Jaroslav Hašek, locotenentul Procházka este caracterizat ca un ofițer de comandă care menține o abordare unică a autorității. În loc să apeleze la un tratament dur, el se referă afectuos la ordonanța sa ca „vaca mea grațioasă”. Această poreclă neobișnuită ilustrează comportamentul său blând și evidențiază relațiile neconvenționale formate în ierarhia militară.
Ordonanța, cunoscută sub numele de Hibman, devine atât de obișnuită cu acest tratament atrăgător, încât influențează comportamentul său chiar și după trecerea la viața civilă. El continuă să se adreseze membrilor familiei, inclusiv părinților și miresei, în același mod. Acest lucru duce în cele din urmă la complicații în viața personală, inclusiv la o dispută legală cu fostul său logodnic, care s -a simțit nedreptățit de modul său particular de a vorbi. Prin această narațiune, Hašek critică cu umor cultura militară și explorează impactul unor astfel de relații asupra identității personale.