Cei care se învârt la un limbaj puternic sunt lași, pentru că viața reală îi șochează, iar slăbiciuni de genul acesta sunt chiar oamenii care provoacă cel mai mult rău culturii și caracterului. Ei ar dori să vadă națiunea crescând într-un grup de oameni mici prea sensibili-masturbitori ai culturii false ...
(Those who boggle at strong language are cowards, because it is real life which is shocking them, and weaklings like that are the very people who cause most harm to culture and character. They would like to see the nation grow up into a group of over-sensitive little people--masturbators of false culture...)
Autorul Jaroslav Hašek, în cartea sa „The Good Soldier Švejk”, îi critică pe cei care sunt prinși de un limbaj puternic, ceea ce sugerează că astfel de reacții provin din lașitate. El susține că acești indivizi sunt șocați de realitățile vieții, iar natura lor excesiv de sensibilă poate fi în detrimentul culturii și societății. El consideră că aversiunea lor față de sinceritate duce la superficialitate, care subminează dezvoltarea autentică a personajelor în cadrul unei națiuni.
Hašek avertizează împotriva ascensiunii unei culturi pline de indivizi excesiv de sensibili, pe care îi descrie metaforic drept „oameni mici prea sensibili”. El implică faptul că această tendință de fragilitate în a răspunde la problemele din viața reală poate duce la un fals sentiment de cultură, unde sunt evitate conversații și adevăruri importante. Această evitare, potrivit autorului, amenință că va crea o societate care nu are puterea necesară pentru a se confrunta și aborda probleme semnificative în mod eficient.