Când Švejk a descris ulterior viața în azilul lunatic, el a făcut acest lucru în termeni excepțional de eulogistici: „Chiar nu știu de ce acele loonii se enervează atât de mult când sunt ținute acolo. Poți să te târască dezbrăcat pe podea, să urli ca un șacal, furie și mușcătură. Dacă cineva ar face acest lucru oriunde pe promenadă, oamenii ar fi uimiți, dar acolo este cel mai obișnuit sau de grădină de făcut. Există o libertate acolo la care nici măcar socialiștii nu au visat vreodată.
(When Švejk subsequently described life in the lunatic asylum, he did so in exceptionally eulogistic terms: 'I really don't know why those loonies get so angry when they're kept there. You can crawl naked on the floor, howl like a jackal, rage and bite. If anyone did this anywhere on the promenade people would be astonished, but there it's the most common or garden thing to do. There's a freedom there which not even Socialists have ever dreamed of.)
În „Bunul soldat Švejk” al lui Jaroslav Hašek, personajul Švejk reflectă asupra vieții într -un azil lunatic, cu un sentiment surprinzător de apreciere. El observă libertatea oferită deținuților, unde sunt acceptate comportamente neconvenționale, cum ar fi târârea, urlarea sau furia. Această observație evidențiază contrastul dintre atmosfera de eliberare a azilului și normele restrictive ale societății, ceea ce sugerează că adevărata libertate constă în absența judecății societății.
Comentariile lui Švejk cu privire la azil dezvăluie un comentariu mai profund asupra naturii nebuniei și a așteptărilor societății. În timp ce oamenii din afara azilului pot fi șocați de un astfel de comportament, în cadrul instituției, acesta este obișnuit și chiar eliberator. Descrierea sa eulogistică implică faptul că există o anumită frumusețe în a fi nelimitat de normele societale, sugerând absurditatea convențiilor sociale și limitele pe care le impun expresiei individuale.