În „apelul neobișnuit al norilor”, o conversație între Jamie și Isabel dezvăluie o abordare intrigantă pentru gestionarea durerii. Jamie se întreabă cum se poate măsura în mod eficient durerea, la care Isabel răspunde cu o perspectivă. Ea sugerează că, pentru a calibra durerea, trebuie să învățăm să ignorăm disconfortul constant și scăzut al lumii care ne înconjoară.
Această tehnică implică reglarea durerii de fundal și concentrarea doar pe probleme care pot fi abordate sau atenuate. Prin filtrarea distragerilor disconfortului omniprezent, indivizii se pot concentra asupra experiențelor dureroase specifice care necesită atenție, permițând un răspuns emoțional mai ușor de gestionat.