Am observat, într-adevăr, în general, că, în timp ce în țările protestante dezerțiile de la creștinismul platonician ale preoților sunt către deism, în țările catolice sunt față de ateism. , , , , se știe că au fost printre cei mai virtuoși oameni. Deci virtutea lor trebuie să fi avut un alt fundament decât iubirea lui Dumnezeu.{}
(I have observed, indeed, generally, that while in protestant countries the defections from the Platonic Christianity of the priests is to Deism, in catholic countries they are to Atheism. , , , , are known to have been among the most virtuous of men. Their virtue, then, must have had some other foundation than the love of God.{})
Thomas Jefferson observă o diferență semnificativă în tendințele indivizilor care abandonează credințele religioase în societățile protestante și catolice. El constată că în națiunile protestante, oamenii se îndreaptă de obicei către deism, care recunoaște un creator, dar respinge religia organizată, în timp ce în țările catolice, tendința înclină spre ateism, o respingere completă a teismului. Această observație evidențiază peisajele religioase diferite și răspunsurile diferite ale indivizilor în aceste contexte.
Mai mult, Jefferson afirmă că mulți indivizi renumiți pentru virtutea lor nu au fost neapărat motivați de iubirea lui Dumnezeu. Acest lucru sugerează că comportamentul moral poate proveni din diverse surse, altele decât credința religioasă. Reflecțiile lui Jefferson subliniază complexitatea moralității umane și contestă ideea că credința religioasă este singura fundație pentru o viață virtuoasă.
