În cazul nostru, legea era într -adevăr oarbă; În maltratarea sa de femei, nu știa nicio religie, rasă sau crez.
(In our case, the law really was blind; in its mistreatment of women, it knew no religion, race or creed.)
În „Reading Lolita în Teheran: o memorie în cărți”, Azar Nafisi explorează tema imparțialității legii în opresiunea sa, în special față de femei. Ea evidențiază modul în care sistemul juridic ignoră diverse identități precum religia, rasa și crezul atunci când maltratează femeile. Aceasta indică o problemă sistemică care afectează toate femeile în mod egal, indiferent de fondul lor, indicând o luptă comună care se confruntă cu structurile patriarhale din cadrul societății.
Citatul subliniază că orbirea legii se extinde dincolo de diferențele individuale, arătând o uniformitate tulburătoare în eșecul său de a proteja femeile. Memoria lui Nafisi servește nu numai ca o narațiune personală, ci și ca o critică a condițiilor sociale mai largi care permit ca astfel de nedreptăți să persiste. Prin literatură și experiențe personale, ea aruncă lumină asupra nevoii de a recunoaște și contesta aceste norme opresive.