Pe scurt, era un drog. Adesea s -a uitat la Yossarian ca unul dintre acei oameni atârnați în jurul muzeelor moderne, cu ambii ochi împreună pe o parte a unei fețe. A fost o iluzie, desigur, generată de predilecția lui Clevinger pentru a privi fixat într -o parte a unei întrebări și de a nu vedea niciodată cealaltă parte.
(In short, he was a dope. He often looked to Yossarian like one of those people hanging around modern museums with both eyes together on one side of a face. It was an illusion, of course, generated by Clevinger's predilection for staring fixedly at one side of a question and never seeing the other side at all.)
personajul Clevinger de la „Catch-22” este înfățișat ca cineva care nu are profunzime și înțelegere. Yossarian îl consideră destul de nechibzuit, atrăgând o paralelă cu indivizii care apar distorsionați într -un muzeu, sugerând că perspectiva lui Clevinger este înclinată și insuficientă. Tendința sa de a se concentra pe un singur aspect al oricărei probleme îl împiedică să o vadă într -un context mai larg.
Această descriere evidențiază o temă cheie în romanul lui Heller despre limitările gândirii rigide. Incapacitatea lui Clevinger de a lua în considerare mai multe puncte de vedere simbolizează provocările cu care se confruntă indivizii care nu pot înțelege complexitatea situațiilor, ceea ce duce la o deconectare de la realitate și înțelegere.