Isabel reflectă rolul semnificativ pe care îl joacă privilegiul în conturarea destinelor indivizilor, ceea ce sugerează că mulți ajung în situațiile lor nu se datorează propriilor merite sau muncii grele, ci mai degrabă din cauza circumstanțelor norocoase. Această recunoaștere ridică întrebări cu privire la corectitudinea structurilor sociale, subliniind că egalitatea de oportunitate este adesea o iluzie.
are în vedere modul în care factorii arbitri, cum ar fi fondul cuiva sau evenimentele de viață aleatoare, pot modifica drastic căile în viață. Această perspectivă solicită o considerație mai profundă a modului în care norocul se împletesc cu succesul, ceea ce determină o reevaluare a ceea ce constituie cu adevărat realizarea în societate.