Lippmann, de exemplu, a scris în 1920: Nu poate exista nicio libertate pentru o comunitate care nu are mijloacele prin care să detecteze minciuni.
(Lippmann, for example, wrote in 1920: There can be no liberty for a community which lacks the means by which to detect lies.)
În „amuzarea lui Neil Postman, până la moarte”, autorul explorează rolul vital al mass-media în modelarea discursului public și consecințele comunicării bazate pe divertisment. El susține că atunci când informațiile sunt prezentate în primul rând pentru amuzament, profunzimea înțelegerii și a gândirii critice se diminuează. Această schimbare duce la o societate mai puțin echipată pentru a se implica în discuții semnificative despre probleme importante.
Postman evidențiază semnificația capacității de a discerne adevărul de falsitate, făcând referire la afirmația lui Walter Lippmann potrivit căreia o comunitate trebuie să dețină instrumentele pentru a identifica minciunile pentru a -și asigura libertatea. Această perspectivă subliniază necesitatea unui public bine informat, capabil să se implice critic cu informațiile prezentate lor, ca nu cumva să cedeze la manipulare și superficialitate în consumul lor de mass-media.