Ficțiunea modernă scoate răul în viețile domestice, relațiile obișnuite, oameni ca tine și mine - cititor! Bruder! așa cum spunea Humbert. Răul în Austen, ca în cea mai mare ficțiune, constă în incapacitatea de a -i „vedea” pe ceilalți, de aici pentru a empatiza cu ei. Ceea ce este înspăimântător este că această orbire poate exista în cele mai bune dintre noi {Eliza Bennet}, precum și cea mai proastă {Humbert}. Cu toții suntem capabili să devenim cenzorul orb sau să ne impunem viziunile și dorințele altora.
(Modern fiction brings out the evil in domestic lives, ordinary relations, people like you and me -- Reader! Bruder! as Humbert said. Evil in Austen, as in most great fiction, lies in the inability to "see" others, hence to empathize with them. What is frightening is that this blindness can exist in the best of us {Eliza Bennet} as well as the worst {Humbert}. We are all capable of becoming the blind censor, or imposing our visions and desires on others.)
În literatura modernă, în special în lucrări precum „citirea Lolita în Teheran”, este evidențiată malevolența ascunsă în viața de zi cu zi și în relațiile. Acest lucru reflectă modul în care ficțiunea expune aspectele mai întunecate ale interacțiunilor umane, dezvăluind că chiar și indivizii obișnuiți pot adăposti tendințe dăunătoare. Citatul subliniază lupta cu înțelegerea și empatizarea cu ceilalți, ceea ce sugerează că personajele din diferite spectre morale pot prezenta o orbire similară față de cei din jurul lor.
Mai mult decât atât, această incapacitate de a -i vedea în mod clar pe ceilalți nu se limitează la cifrele ticăloase ale literaturii; Chiar și personaje bine intenționate pot fi orbe de realitățile altora. Textul afirmă că oricine, indiferent de poziția lor morală, poate cădea în capcana proiectării propriilor dorințe asupra celorlalți. Această noțiune servește ca o amintire a potențialului universal de neînțelegere și importanța empatiei în navigarea relațiilor umane.