Frumusețea morală a existat la fel de clar ca orice altă formă de frumusețe și poate că acolo am putut găsi zeul care a fost atât de viu și uneori bizar, descris în explicațiile noastre religioase zgomotoase. A fost un gând intrigant, deoarece însemna că un concert poate fi o experiență spirituală, o pictură seculară o icoană religioasă, o față înfiorătoare un înger care trece.
(Moral beauty existed as clearly as any other form of beauty and perhaps that was where we could find the God who was so vividly, and sometimes bizarrely, described in our noisy religious explanations. It was an intriguing thought, as it meant that a concert could be a spiritual experience, a secular painting a religious icon, a beguiling face a passing angel.)
Conceptul de frumusețe morală este prezentat ca o formă semnificativă și distinctă de frumusețe, care ar putea oferi o înțelegere mai profundă a divinului. Această perspectivă sugerează că Dumnezeu ar putea fi dezvăluit prin experiențe și expresii care transcend contextele religioase tradiționale, implicând o legătură între artă, muzică și spiritualitate.
Această idee nu este doar provocatoare de gândire, ci remodelează modul în care se poate percepe sfântul sau sacrul în viața de zi cu zi. Acesta indică faptul că momentele de frumusețe, fie într -o performanță, o lucrare de artă vizuală sau atracția unei persoane, ar putea servi ca gateway -uri pentru a experimenta divinul, chiar și în setări seculare.