Razieh a avut o capacitate uimitoare de frumusețe. Ea a spus, știți, toată viața mea am trăit în raport. A trebuit să furi cărți și să mă strecor în case de film-dar, Doamne, mi-au plăcut acele cărți! Nu cred că vreun copil bogat a apreciat -o vreodată pe Rebecca sau a plecat cu vântul așa cum am făcut -o când am împrumutat traducerile din case în care a lucrat mama mea.
(Razieh had an amazing capacity for beauty. She said, You know, all my life I have lived inpoverty. I had to steal books and sneak into movie houses-but, God, I loved those books! I don't think any rich kid has ever cherished Rebecca or Gone with the Wind the way I did when I borrowed the translations from houses where my mother worked.)
Razieh deținea o apreciere remarcabilă pentru frumusețe, modelată de experiențele ei de a trăi în sărăcie. În ciuda provocărilor educației sale, a găsit mângâiere și bucurie în literatură și cinema. Pasiunea ei pentru cărți precum „Rebecca” și „Gone with the Wind” a transcendit bogăția materială, ceea ce sugerează că legătura ei emoțională cu aceste povești a fost mai profundă decât cea a multor persoane privilegiate.
Determinarea ei de a accesa cultura și povestirea, în ciuda limitărilor financiare, evidențiază o rezistență puternică și dragoste pentru artă. Modul în care a prețuit cărțile împrumutate reflectă o înțelegere profundă a valorii literaturii, ilustrând modul în care poate îmbogăți viața cuiva indiferent de statutul socioeconomic.