Ea este un tiran în calea unui romancier rău, care își modelează personajele în funcție de propria sa ideologie sau dorințe și nu le permite niciodată spațiului să devină ei înșiși.
(She is a tyrant much in the way of a bad novelist, who shapes his characters according to his own ideology or desires and never allows them the space to become themselves.)
În memoria ei, Azar Nafisi critică figuri autoritare, comparându -le cu romancieri ineficienți care își manipulează personajele pentru a se potrivi ideologiilor personale. Această analogie evidențiază modul în care astfel de indivizi îi privesc pe ceilalți de autonomia lor, restricționându -și capacitatea de a -și dezvolta propriile identități și narațiuni. Observațiile lui Nafisi reflectă un comentariu mai larg asupra dinamicii puterii atât în literatură, cât și în societate.
Portretizând tiranii ca fiind asemănătoare cu povestitorii săraci, Nafisi subliniază natura dezactivantă a controlului rigid. Personajele, la fel ca indivizii din societate, prosperă atunci când li se oferă libertate și spațiu pentru a -și explora propriile complexități. În cele din urmă, mesajul ei solicită recunoașterea agenției personale și importanța de a permite atât povești, cât și vieți să se desfășoare autentic.