Ea a resentit faptul că voalul ei, care pentru ea era un simbol al relației speriate cu Dumnezeu, devenise acum un instrument de putere, transformând femeile care le purtau în semne și simboluri politice.
(She resented the fact that her veil, which to her was a symbol of scared relationship to god, had now become an instrument of power, turning the women who wore them into political signs and symbols.)
În „Reading Lolita în Teheran”, Azar Nafisi își exprimă nemulțumirea de modul în care voalul ei, inițial o reprezentare a legăturii sale spirituale cu Dumnezeu, a fost transformată într -un instrument de exprimare politică. Ea consideră că esența relației sale cu Divinul a fost umbrită de implicațiile sociale și politice legate de purtarea voalului în societatea ei.
Această schimbare transformă femeile în simple simboluri într -un context politic, eliminând semnificația personală și sfințenia pe care voalul o deținea odată pentru Nafisi. În loc să fie o emblemă privată a credinței, acum servește pentru a semnifica ideologii politice mai largi, ceea ce duce la sentimente de resentiment în rândul celor care prețuiesc sensul inițial.