De aceea, un cititor bun nu înveselește o propoziție adecvată sau o pauză pentru a aplauda nici măcar un paragraf inspirat. Gândul analitic este prea ocupat pentru asta și prea detașat.
(That is why a good reader does not cheer an apt sentence or pause to applaud even an inspired paragraph. Analytic thought is too busy for that, and too detached.)
În „Amuzarea lui Neil Postman”, el susține că un cititor priceput se angajează profund cu textul, concentrându -se pe analiză, mai degrabă decât pe reacții emoționale la propoziții sau paragrafe individuale. Aceasta reflectă o stare de spirit care prioritizează înțelegerea și gândirea critică asupra unei simple aprecieri a elocvenței sau inspirației.
Postman implică faptul că un cititor cufundat în gândirea analitică rămâne detașat, absorbit în sensul și implicațiile conținutului, mai degrabă decât să fie distras de frumusețea prozei. Acest lucru ilustrează o schimbare a obiceiurilor de citire și implicarea cu discursul într -o societate influențată din ce în ce mai mult de valorile de divertisment.