Problema profundă a sistemului a fost un fel de inerție morală. Atâta timp cât a servit interesele de sine înguste ale tuturor celor din interiorul ei, nimeni din interior nu ar căuta vreodată să-l schimbe, oricât de corupt sau sinistru a devenit, deși chiar să folosească cuvinte precum corupte și sinistre au făcut ca oamenii serioși să fie inconfortabili și, astfel, Brad le-a evitat.
(The deep problem with the system was a kind of moral inertia. So long as it served the narrow self-interests of everyone inside it, no one on the inside would ever seek to change it, no matter how corrupt or sinister it became-though even to use words like corrupt and sinister made serious people uncomfortable, and so Brad avoided them.)
Problema la îndemână în cadrul sistemului este una de stagnare morală. Atunci când indivizii acordă prioritate propriilor interese de sine și beneficiază de status quo-ul, este puțin probabil să pledeze pentru schimbare, indiferent de cât de neetică sau problematică poate fi sistemul. Această mentalitate de autoservire favorizează o cultură în care oamenii devin plini de satisfacție și orbi de problemele sistemice care le înconjoară.
Brad, protagonistul, recunoaște corupția, dar alege în mod conștient să evite etichetarea acesteia ca atare pentru a se angaja mai productiv cu aceasta. Disconfortul care înconjoară termenii „corupți” și „sinistru” reflectă o reticență mai largă în rândul persoanelor serioase de a confrunta implicațiile morale ale acțiunilor lor și ale sistemelor pe care le operează în interior.