Ochii sunt fereastra sufletului ... a fost un adagiu atât de bine purtat, un clișeu până acum, dar Isabel citise că neuroștiința, care validează atât de multe credințe intuitive, antice despre cine eram și cum ne-am trăit viața, acum a confirmat și această perspectivă. Partea creierului care a fost cel mai strâns asociată cu conștientizarea de sine, cortexul prefrontal ventromedial, se afla direct în spatele ochilor. Așa că acolo eram localizați-acolo era acolo unde sufletul trebuia să fie găsit, dacă ar fi găsit oriunde.
(The eyes are the window of the soul…it was such a well-worn adage, a cliché by now, but Isabel had read that neuroscience, which was validating so many intuitive, ancient beliefs about who we were and how we lived our lives, now confirmed this insight too. The part of the brain that was most closely associated with self-awareness, the ventromedial prefrontal cortex, lay directly behind the eyes. So that was where we were located-that was where the soul was to be found, if it were to be found anywhere.)
Isabel reflectă asupra afirmației că „ochii sunt fereastra către suflet”, care a devenit un clișeu în timp. Ea consideră că este fascinantă faptul că neuroștiința începe să susțină astfel de credințe antice. Aceasta arată o legătură între percepția noastră despre suflet și biologia creierului nostru, în special pe tărâmul conștiinței de sine.
Mai exact, ea află că cortexul prefrontal ventromedial, o zonă a creierului legată de conștientizarea de sine, este situată în spatele ochilor. Acest lucru sugerează că sentimentul nostru de identitate și poate chiar esența sufletului nostru este strâns legat de această parte a creierului, consolidând ideea că sinele nostru interior poate fi înțeles prin modul în care percepem și comunicăm prin ochii noștri.