Cert este că nu știu ce vreau și nu știu dacă fac ceea ce trebuie. Întotdeauna mi s-a spus ce este corect-și dintr-o dată nu mai știu. Știu ce nu vreau, dar nu știu ce vreau, a spus ea, uitându -se în jos la înghețata pe care a atins -o cu greu.
(The fact is I don't know what I want, and I don't know if I am doing the right thing. I've always been told what is right-and suddenly I don't know anymore. I know what I don't want, but I don't know what I want,' she said, looking down at the ice cream she had hardly touched.)
În memoria ei, Azar Nafisi exprimă un sentiment profund de incertitudine cu privire la dorințele și alegerile ei. Ea reflectă asupra unei vieți în formă de așteptări externe, unde a fost întotdeauna ghidată de definițiile corecte și greșite. Acum, în fața libertății de a alege, se luptă cu identificarea adevăratelor dorințe și nevoilor ei. Acest conflict intern dezvăluie complexitățile descoperirii de sine și presiunea normelor societății.
Naratorul își recunoaște conștientizarea a ceea ce nu își dorește, dar se simte pierdut atunci când vine vorba de exprimarea a ceea ce dorește cu adevărat. Acest moment de vulnerabilitate, simbolizat de înghețata ei neîngrijită, ilustrează tulburările și ezitarea emoțională. Nafisi surprinde esența unei experiențe umane comune - făcând confuzia identității personale pe fondul perspectivelor schimbătoare.