Faptele din această poveste sunt adevărate în măsura în care orice amintire este vreodată veridică, dar am depus toate eforturile pentru a proteja prietenii și studenții, botezându -i cu nume noi și deghizându -i poate chiar de ei, schimbând și schimbând fațetele vieții lor, astfel încât secretele lor să fie în siguranță.
(The facts in this story are true insofar as any memory is ever truthful, but I have made every effort to protect friends and students, baptizing them with new names and disguising them perhaps even from themselves, changing and interchanging facets of their lives so that their secrets are safe.)
În „Reading Lolita în Teheran”, Azar Nafisi împărtășește experiențele sale ca profesor de literatură în Iran, țesând anecdote personale cu reflecții asupra puterii literaturii în regimuri opresive. Ea subliniază semnificația povestirii, a memoriei și a provocărilor inerente ale transmiterii adevărului, în special în mijlocul complexităților vieții într -o societate represivă. Nafisi folosește literatura ca lentilă pentru a explora luptele elevilor și prietenilor ei, adaptându -și identitățile pentru a -și proteja confidențialitatea, subliniind în același timp temele universale prezente în lucrările pe care le studiază.
Citatul ilustrează angajamentul lui Nafisi de a proteja identitățile celor implicați în narațiunea ei, recunoscând în același timp natura subiectivă a memoriei. Prin reinventarea numelor și modificarea detaliilor, ea se străduiește să mențină esența poveștilor lor fără a -și expune vulnerabilitățile. Această abordare subliniază credința ei în puterea transformatoare a literaturii, care permite indivizilor să găsească mângâiere și înțelegere chiar și în fața cenzurii și a constrângerilor societății, oferind o platformă pentru eliberarea personală și colectivă.