Romanele au fost o evadare din realitate, în sensul că ne -am putea minuna de frumusețea și perfecțiunea lor. Curios, romanele în care am scăpat ne -au determinat să ne întrebăm și să ne producem propriile realități, despre care ne -am simțit atât de neputincioși fără cuvinte.
(The novels were an escape from reality in the sense that we could marvel at their beauty and perfection. Curiously, the novels we escaped into led us finally to question and prod our own realities, about which we felt so helplessly speechless.)
În „Reading Lolita în Teheran: o memorie în cărți”, Azar Nafisi explorează puterea transformatoare a literaturii. Ea descrie modul în care romanele au oferit o evadare din realitățile dure ale vieții sub regimuri opresive, permițând cititorilor să se piardă în lumi frumoase și perfecte. Aceste povești au devenit un refugiu în care imaginația a prosperat, contrastând puternic cu existența lor suprimată.
Totuși, această evadare nu a fost doar o evitare a realității; De asemenea, a stârnit o reflecție mai profundă asupra propriilor lor vieți. Frumusețea romanelor a dus la întrebări profunde despre circumstanțele lor, determinându -i să se confrunte cu sentimente de neputință pe care s -au luptat să le articuleze. Prin literatură, au găsit atât confortul, cât și un catalizator pentru autoexaminare, dezvăluind interacțiunea complexă dintre ficțiune și realitate.