Școala publică, a decis demult, era nevrotică. Voia o lume în care nu a apărut nimic nou, în care nu au existat surprize. Și aceasta a fost lumea nevrotică compulsivă-obsesivă; Nu a fost deloc o lume sănătoasă.
(The Public School, he had long ago decided, was neurotic. It wanted a world in which nothing new came about, in which there were no surprises. And that was the world of the compulsive-obsessive neurotic; it was not a healthy world at all.)
în „Martian Time-Slip”, Philip K. Dick prezintă o viziune critică a sistemului de învățământ public, ceea ce sugerează că întruchipează o dorință nevrotică de stabilitate și predictibilitate. Sistemul caută o realitate în care sunt evitate inovația și evoluțiile neașteptate, reflectând mentalitatea comportamentului compulsiv-obsesiv. Această critică implică faptul că un astfel de mediu este în detrimentul dezvoltării umane sănătoase.
portretizând școala publică ca o manifestare a tendințelor nevrotice, Dick contestă valorile tradiționale asociate educației. El sugerează că un accent pe control și familiaritate înăbușește creativitatea și creșterea organică a ideilor, esențială pentru o societate vibrantă. Portretul îi determină pe cititori să reconsidere impactul structurilor educaționale rigide asupra progreselor personale și sociale.