în „Martian Time Slip”, Jack Bohlen consideră că autismul adevărat reflectă un dezinteres față de problemele publice. El îl consideră ca pe un mod solitar de a trăi, subliniind crearea valorii personale asupra normelor societății. Pentru Jack, experiența sa de autism îl determină să pună la îndoială validitatea valorilor societății acceptate, pe care le simte că sunt supuse unei schimbări constante.
el respinge ideea că școlile publice, cu dependența lor de mașini didactice, ar trebui să dicteze valoarea. Pentru el, aceste instituții nu se străduiesc doar să cimenteze valorile într -un punct static, înăbușind evoluția lor naturală și nu reușesc să recunoască realitatea dinamică a credințelor societale.