În romanul lui Joseph Heller „Catch-22”, conceptul de CATCH-22 servește ca o regulă paradoxală care guvernează comportamentul personajelor. El evidențiază absurditatea războiului și absurditățile birocratice cu care se confruntă indivizii. Regula indică faptul că un soldat poate fi considerat nebun dacă va continua să zboare misiuni periculoase, totuși, dacă se aplică pentru a fi declarat nebun pentru a evita zborul acestor misiuni, dovedește că este sănătos, descalificându -l astfel de scutire.
Aceasta creează o situație fără câștig pentru personaje, subliniind lupta dintre instinctul de autoconservare și cerințele iraționale ale sistemului militar. Explorarea lui Heller a acestei teme reflectă un comentariu mai larg asupra contradicțiilor logicii umane atunci când se confruntă cu circumstanțe periculoase, surprinzând esența modului în care mintea raționalizează frica și pericolul în urmărirea supraviețuirii.