Cei dintre noi care trăiau în Republica Islamică Iran au înțeles atât tragedia, cât și absurditatea Thecruelty la care am fost supuși. A trebuit să ne distrăm la propria noastră mizerie pentru a supraviețui. De asemenea, am recunoscut instinctiv Poshlust-nu doar în ceilalți, ci în noi înșine. Acesta a fost un motiv pentru care arta și literatura au devenit atât de esențiale pentru viața noastră: nu au fost un lux, ci o necesitate. Ceea ce Nabokov a capturat a fost textura vieții într -o societate totalitară, unde sunteți complet într -o lume iluzorie plină de promisiuni false, unde nu mai puteți diferenția între salvatorul dvs. și executorul dvs.
(Those of us living in the Islamic Republic of Iran grasped both the tragedy and absurdity of thecruelty to which we were subjected. We had to poke fun at our own misery in order to survive.We also instinctively recognized poshlust-not just in others, but in ourselves. This was one reasonthat art and literature became so essential to our lives: they were not a luxury but a necessity.What Nabokov captured was the texture of life in a totalitarian society, where you are completelyalone in an illusory world full of false promises, where you can no longer differentiate betweenyour savior and your executioner.)
În Iran, oamenii au experimentat un amestec unic de tragedie și absurditate în viața lor de zi cu zi, sub un regim totalitar. Pentru a face față suferinței lor, ei au apelat adesea la umor, folosind râsul ca mijloc de supraviețuire. Acest mediu a permis o conștientizare profundă de sine cu privire la propriile deficiențe, care este denumită posposi. A devenit clar că literatura și arta nu erau simple luxuri; Au fost esențiale pentru existența și înțelegerea realității lor.
Reflecțiile lui Azar Nafisi asupra activității lui Nabokov evidențiază experiența de izolare într -o astfel de societate represivă. Prezintă o lume în care distincția dintre adevărații aliați și asupritori devine aproape imposibilă. Acest sentiment de deziluzie rezonează profund, pe măsură ce indivizii își navighează viața în mijlocul promisiunilor goale și a condițiilor opresive, căutând sens și claritate prin puterea cuvintelor și expresia artistică.