Tita înțelege profund puterea transformatoare a focului, atât fizic, cât și emoțional. Ea echivalează cu procesul de gătit, unde făina de porumb se transformă într -o tortilă hrănitoare, la necesitatea iubirii în aducerea vieții în suflet. Fără „focul iubirii”, consideră că existența este asemănătoare cu o masă inertă de făină, lipsită de scop și vitalitate.
Această metaforă evidențiază credința lui Tita că iubirea este esențială pentru împlinirea adevărată....