Astăzi, trebuie să ne uităm la orașul Las Vegas, Nevada, ca o metaforă a personajului și aspirației noastre naționale, simbolul său o imagine de carton de treizeci de metri înălțime a unei mașini de slot și a unei fete de cor. Pentru Las Vegas este un oraș dedicat în întregime ideii de divertisment și, ca atare, proclamă spiritul unei culturi în care tot discursul public ia din ce în ce mai mult forma de divertisment. Politica noastră, religia, știrile, atletismul, educația și comerțul au fost transformate în adjucuri congeniale ale afacerilor de spectacole, în mare parte fără protest sau chiar o notificare populară. Rezultatul este că suntem un popor pe punctul de a ne amuza până la moarte.
(Today, we must look to the city of Las Vegas, Nevada, as a metaphor of our national character and aspiration, its symbol a thirty-foot-high cardboard picture of a slot machine and a chorus girl. For Las Vegas is a city entirely devoted to the idea of entertainment, and as such proclaims the spirit of a culture in which all public discourse increasingly takes the form of entertainment. Our politics, religion, news, athletics, education and commerce have been transformed into congenial adjuncts of show business, largely without protest or even much popular notice. The result is that we are a people on the verge of amusing ourselves to death.)
Las Vegas, Nevada, servește ca un simbol puternic care reflectă identitatea și ambițiile noastre naționale, epitomizate de imaginile sale extravagante de divertisment, precum un slot gigant de carton. Orașul reprezintă o cultură care prioritizează divertismentul în toate aspectele vieții, în care politica, religia, știrile, sporturile și educația s -au contopit cu industria divertismentului. Această transformare a avut loc cu puțină rezistență sau conștientizare din partea publicului.
În consecință, societatea riscă să piardă profunzimea discursului, devenind excesiv de concentrat pe divertisment. Acest fenomen sugerează că s-ar putea să ne angajăm în comportamente care se auto-se deplasează care ne-ar putea duce la o stare de declin intelectual, descrisă în mod adecvat ca fiind amuzând pe noi înșine la moarte. Neil Postman avertizează despre această tendință, îndemnându-ne să recunoaștem implicațiile culturii noastre bazate pe divertisment.