Rareori vorbim despre televiziune, doar despre ceea ce este la televizor
(We rarely talk about television, only about what's on television)
În „Amuzându -ne până la moarte”, Neil Postman abordează schimbarea discursului public odată cu ascensiunea televiziunii, argumentând că prioritizează divertismentul pentru o conversație semnificativă. El sugerează că societatea tinde să se concentreze pe conținutul prezentat la televizor, mai degrabă decât să se implice în discuții despre mediul în sine. Această preocupare influențează înțelegerea problemelor noastre importante, deoarece oamenii devin mai preocupați de spectacol decât de substanță.
Teza centrală a lui Postman este că formatul televiziunii denaturează modul în care informațiile sunt transmise, ceea ce duce la un mediu în care sunt banalizate subiecte serioase. El avertizează că această tendință subminează discursul rațional, pe măsură ce linia dintre divertisment și informații se estompează, în cele din urmă, afectând calitatea dialogului public. Implicațiile acestei schimbări provoacă indivizii să -și reevalueze consumul de mass -media și efectele sale asupra societății.