În „Omul în castelul înalt”, Philip K. Dick explorează conceptul de percepție, ceea ce sugerează că înțelegerea noastră despre spațiu și timp este o construcție a minții noastre. Această idee implică faptul că realitatea este adesea supusă distorsiunii, asemănătoare cu dezorientarea experimentată cu probleme în echilibrul cuiva, cum ar fi o perturbare a urechii medii. Când facultățile noastre cognitive se prăbușesc momentan, înțelegerea noastră asupra lumii înconjurătoare poate deveni instabilă, asemănătoare cu pierderea echilibrului.
Această noțiune subliniază cât de subiective pot fi experiențele noastre, deoarece sunt influențate de factori personali și psihologici. Personajele din roman întruchipează această luptă, sugerând fragilitatea realității lor și cât de ușor poate fi modificată de perturbări interne și externe. Opera lui Dick invită cititorii să reflecte asupra naturii propriei percepții și a complexităților realității.