Ei bine, este așa: dacă ești forțat să faci sex cu cineva care nu-ți place, îți faci mintea să te prefaci că ești în altă parte, ai tendința să-ți uiți corpul, îți urăști corpul. Asta facem aici. Ne prefacem constant că suntem în altă parte, fie-l planificăm, fie îl visăm.
(Well, it's like this: if you're forced into having sex with someone you dislike, you make your mind blank-you pretend to be somewhere else, you tend to forget your body, you hate your body. That's what we do here. We are constantly pretending to be somewhere else-we either plan it or dream it.)
În „Reading Lolita din Azar Nafisi”, autorul discută despre experiența profundă a persoanelor care se deconectează în situații opresive. Ea atrage o paralelă între lipsa agenției într -o întâlnire sexuală forțată și modul în care oamenii fac față unui regim autoritar. Ideea distanței mentale este un mecanism de supraviețuire, în care indivizii se prefac că se află într -o realitate diferită pentru a scăpa de circumstanțele lor nedorite.
Nafisi subliniază că această evadare mentală este un răspuns omniprezent, fie prin intermediul zilei de zi, fie prin planificarea strategică. Acesta reflectă o dorință profundă a libertății și a agenției personale, prezentând rezistența spiritului uman în fața mediilor opresive. Această strategie de coping subliniază tema mai largă de a căuta refugiu în literatură și imaginație atunci când se confruntă cu realități dure.