{Comentariu de J.-P. Quélin, critic alimentar pentru Le Monde}. {New York și bucătarii londonezi} sunt gătite, spune el, la un nivel de originalitate care sfidează judecata, sfidează critica, sfidează gramatica bucătăriei. {Acest lucru cred că este adevărat. Când l -am dus pe fratele meu la L'Arpege pentru ziua lui de naștere, am obținut paisprezece -mai mici cursuri ... care au făcut chiar și cele mai bune din bucătăria veche să pară nămol.} /289
({Commentary by J.-P. Quélin, food critic for Le Monde}. {New York and London chefs} are cooking, he says, at a level of originality that defies judgment, defies criticism, defies the grammar of cuisine. {This I think is true. When I took my brother to L'Arpege for his birthday we got fourteen -small- courses ... that made even the best of the old cuisine look like sludge.} /289)
În comentariul său pentru Le Monde, J.-P. Quélin evidențiază originalitatea excepțională a bucătarilor din New York și Londra, ceea ce sugerează că creativitatea lor culinară transcende standardele și așteptările tradiționale. Această afirmație subliniază abordarea revoluționară pe care o iau acești bucătari, împingând dincolo de normele stabilite pentru a crea experiențe de luat masa unice care pot fi dificil de criticat sau de clasificat.
Adam Gopnik susține această noțiune printr-o experiență personală la L'Arpege, unde a sărbătorit ziua de naștere a fratelui său cu o remarcabilă masă de paisprezece cursuri. El observă că această artă culinară modernă a piticat calitatea bucătăriei clasice apreciate, ridicându -și întâlnirea de luat masa la un nivel care a făcut ca mâncărurile tradiționale să pară inferioare prin comparație.